Puteți consulta regulile și reglementările din alte jurisdicții.
Ca regulă generală, reglementările germane se aplică fiecărui furnizor de servicii care operează în Germania. Aceasta înseamnă că regulile, în special cerința de licențiere, se aplică nu numai dacă furnizorul de servicii are un sediu social în Germania, ci și dacă vizează în mod activ piața transfrontalieră germană.1
Disponibilitatea netă a serviciilor relevante prin internet în Germania poate fi considerată suficientă pentru a sugera că furnizorul de servicii vizează în mod activ piața germană. Regulile se aplică în cazul în care furnizorul de servicii respectiv presupune că serviciul va fi utilizat de clienții germani dintre utilizatori de diferite naționalități. Dacă un furnizor de servicii își menține site-ul web în limba germană, acest lucru este considerat un indiciu puternic al țintirii active a pieței germane.2
Cu toate acestea, atunci când vine vorba de furnizarea transfrontalieră de servicii reglementate, privilegiul de a notifica autorităților de reglementare germane cu privire la licențele existente ale statului membru de origine în cadrul SEE poate constitui o excepție de la această regulă generală, care la prima vedere poate părea foarte strictă. „Pașaportul” european a fost introdus pentru multe servicii reglementate precum anumite tipuri de afaceri bancare, servicii de investiții așa cum sunt specificate în Anexa 1 la MiFID II, servicii de plată și, mai recent, prin ECSPR, servicii de crowdfunding. Dacă un furnizor de servicii este autorizat în statul său membru SEE de origine, acesta poate notifica autorității sale de supraveghere competente intenția sa de a oferi și servicii reglementate în Germania. În general, un furnizor de servicii poate începe o afacere reglementată fără o licență separată în Germania, fie pe o bază transfrontalieră, fie printr-o sucursală, de îndată ce autoritatea de supraveghere competentă din statul membru de origine informează BaFin, care confirmă ulterior că furnizorul de servicii poate începe în Germania. În acest scenariu, supraveghetorul din statul membru de origine este în general responsabil pentru supravegherea furnizorului de servicii din Germania, sub rezerva unor puteri reziduale ale BaFin și ale Băncii Federale Germane. După ieșirea Regatului Unit din UE (și sfârșitul perioadei de tranziție la 31 decembrie 2020), companiile fintech licențiate din Regatul Unit nu mai pot folosi pașaportul UE pentru a-și oferi serviciile în alte state membre (și invers). ) și, în general, trebuie să înființeze o filială în Germania sau într-un alt stat membru al UE pentru a obține o licență și a respecta reglementările UE, practic ca orice unitate de stat terță autorizată.3
Altă oportunitate pentru companiile fintech de a obține acces pe piața germană fără a necesita o licență este de a colabora cu un furnizor de servicii licențiat, de obicei o bancă. Aceste întreprinderi sunt entități „etichetă albă” în care entitatea reglementată (banca shell) își acordă de fapt licența de afaceri unei terțe părți. În acest scop, terțul trebuie să-și subordoneze activitatea conducerii băncii, dând instrucțiuni și drepturi de control băncii, care, în scopuri de reglementare, răspunde de serviciile reglementate.2
Participare ca avocat la fonduri de investiții de risc, desfășurare de tranzacții de fuziuni și achiziții în domeniul IT, suport pentru iGaming și active de afaceri
Asistență juridică pentru proiecte FinTech și Blockchain
Servicii juridice cuprinzătoare pentru afaceri cu privire la legislația corporativă, fiscală, criptomonede, activități de investiții
